Confesiunile unei femei grasute: Burta si tuta

Cald, dom`le, cald de mori! Cred ca la soare azi am batut 38 C, poate si 40..Nenorocire. Si cand esti mai plinuta, ca mine, caldura te omoara. Nu ca pe cei slabi ca un tar nu i-ar deranja, dar cand ai, ca mine, peste 20 de kilograme in plus, iadul pare o zi la spa in comparatie cu caldura de afara... De la kilogramele in plus si retentia de apa mi se mai fac si picioarele cat niste butuci, pana si papucii ma strang, iar rochia-sac din bumbac usor parca devine o panza de cort impermeabila in care se transpira in draci! Am transpirat si-n talpi, cred, si imi vine sa omor pe coneva de la senzatia de lipicios care mi s-a imbibat pe piele.. Lasa ca ajung eu acasa si direct in dus intru!
Asa ca la intoarcerea de la serviciu, pe cand asudam eu mai cu spor in autobozul cu urechi care ma ducea spre casa, ma simteam pur si simplu ca o gaina batrana si oparita, numai buna de jumulit penele de pe ea!
Ma dau jos frumos din autobuzul iadului si ma asez un minut pe o banca, sa imi trag sufletul. Cum stateam eu asa, cu apa rece cumparata de la un chiosc in mana si ma gandeam ca trebuie sa imi fac curaj sa ma ridic si sa ma duc spre casa, ca ma asteapta barbatul si copilul, ghiciti pe cine vad? Pe Biatris! Cum care Biatris? Biatris ! Colega mea de liceu, tuta ajunsa nu`s ce inspector pe la nu`s ce directiune... E drept ca nu m-am mai intalnit cu ea de vreo 15 ani, insa a ramas la tel de teapana. Si la minte, si la trup...

- Vaaaaai, draga meaaa, ce surpriza! Ce mai faci, nu te-am mai vazut de un secol! chicoteste ea. Hai ca stau cu tine un minut, ma omoara pur si simplu tocurile astea de 17!
Inclin dintr-o spranceana si fara mare tragere de inima, marai un “Si eu ma bucur”, o pup si eu ca raspuns la tocaiala din aer... si Biatris se aseaza langa mine, isi scoate o sanda cu un toc de-l poate folosi fii-miu drept rigla si ma priveste printre tufele de gene (false) care i s-au cam lipit si ele de la transpiratie...
- Si ce mai faci? Cum mai esti? Eu am ajuns in varful ierarhiei, stii, imi zice ea si imi face cu ochiul – ce-o fi vrut sa zica cu asta nu inteleg, insa nici nu imi bat capul cu ce a vrut Biatris sa insinueze, dat fiind faptul ca fata din tinerete a folosit toata dotarea pe care i-a lasat-o Dumnezeu ca sa isi atinga telurile. Bine, sa nu exageram, nu chiar toate, capul nu prea l-a supra-solicitat, cred ca din motive de material cerebral insuficient, dar asta e alta mancare de peste.
- Uite, acum am un birou mai mare, mai spatios, mi-au dublat salariul si seful meu din minister pur si simplu ma a-do-ra! Serios, tu, ma adora, mi-a spus ca de cand sunt eu la conducere, totul merge mai bine... ca uns! Biatris chicoteste si tururie in continuare, eu dau din cap ca sunt de acord cu ce zice, insa abia astept sa imi mai adun puterile si sa o sterg...
Si vorbeste, vorbeste, vorbeste... ma doare capul de cat vorbeste, zau! Ma enervez, bag mana in poseta si imi scot o tigara. O aprind, trag adanc din ea si o vad pe dulcea Biatris ca paleste. Ochii ii fac ca beculetele de la masina mea de spalat cand s-a terminat programul, e blocata iar eu sunt obosita, super-nervoasa, iritata de polilogia ei, asa ca imi iau inima-n dinti si ii spun:
- Biatris, mi-a placut mare placere sa te vad si sa vorbim, insa acum trebuie sa ma duc acasa. Ma ridic sa plec, insa Biatris ma apuca de mana si imi spune pe un ton isteric:
- In starea ta si cu caldura asta nu ar trebui sa fumezi! Nu stii la ce risc expui copilul?
Hait, asta s-a tampit de tot, imi zic in cap, caldura a facut-o sa ii explodeze si ultimul neuron functional de il avea...
- Poftim?!
- Nu ai voie sa fumezi! Medicii au constatat ca fumatul in perioada de graviditate ingroasa placenta, fenomen care poate conduce la ruperea acesteia (adica la placenta previa). Femeile fumatoare se expun totodata unui risc sporit de avort spontan. Fumatul in sarcina poate avea efecte negative permanente asupra activitatii cerebrale a fatului. Copiii mamelor fumatoare s-ar putea confrunta cu dificultati de invatare, probleme comportamentale si un IQ scazut! … Imi recita Biatris constiincios, cu un zambet victorios stampilat pe fata ei de peste, fix ca pe vremea cand eram colege si o punea profu` de universala sa spuna ce a inteles ea din Mahabharata, iar daca o intrerupea, o lua de la ineceput, ca invata papagaliceste, nu pricepea nimica...
- Biatris, despre ce naiba vorbesti tu acolo? Te-a batut soarele-n cap?
- Despre tine si despre faptul ca esti inconstienta!
- Da, mai stiu ca nu e sanatos sa fumez, de-aia nici nu fac exces, multumesc pentru grija!
- Faci rau copilului!
- Care copil? Copilul meu e acasa, cu taica-su! Si oricum nu fumez in camera cu copilul, mai! Ma apar eu, disperata.
- Nu vorbesc despre copilul ala, eu vorbesc despre copilul asta! Si zbang, isi infige degetul aratator, manichiurat cu un verde prazuliu, in burta mea...
- Ce copil, Biatris?
- Esti gravida, se vede! Ai burta mare, ai picioarele umflate, nu porti tocuri, sanii iti explodeaza, ai bufeuri, nu te vad eu cum transpiri! Si mai si fumezi!
In urmatoarea secunda cred ca m-am facut violet de furie, de frustrare si de efortul de a nu o strange de gat pe ea ca apoi sa ma sinucid...
- Biatris, tuto, nu sunt gravida! Sunt grasa! Intelegi? Sunt grasa! Sa-ti intre bine in capul ala sec!
Ma intorc pe calcaie si plec, la viteza maxima pe care o pot atinge cu silueta mea de balena esuata!
O aud pe Biatris strigand in urma mea: Staaaai, staaai”
Nu ma intorc. Ma urc in taxi, imi trag ochelarii de soare pe nas ca sa nu se vada ca am ochii rosii si plini de lacrimi si dau adresa soferului. Cum se chema dieta aia? Dukan? Imi cumpar cartea aia afurista, o citesc si apoi ma duc sa imi intreb doctorul daca am voie sa o tin! Ii arat eu dudei! Ba o sa imi fac si abonament la sala! E inadmisibil! Cum sa creada lumea ca sunt gravida?!
- Doamna, ati ajuns, vreti sa va ajut cu sacosa? 
- Nu, multumesc, ma descurc!
- Aveti grija, doamna, o femeie insarcinata nu ar trebui sa iasa din casa pe caldurile astea!
… Platesc si ma dau jos din taxi, injurand in gand.

 

Comentarii

imaginea utilizatorului mirelamarin
Trimis de mirelamarin la 18. Septembrie 2014 - 0:21

Faza cu "ești gravida" mi se întâmpla si mie, iar partea cea mai dureroasa este ca eu chiar am fost de curând. Am rămas cu burta si cu multe kilograme de care vreau sa scap rapid. Pentru o mama care căreia i-a murit bebelușul este foarte dureros sa i se adreseseze aceasta întrebare. Nu mai zic de cunoscuții care ma intreaba daca am născut... Nu vreau sa ma vait, stiu ca mai sunt femei in situația mea...dar pur simplu simt nevoia sa vorbesc uneori... Cand treci printr-o depresie parca nevoia de a manca se avutizeaza, plus ca am ramas cu o gramada de pofte. Sau e pur si simplu pe fond nervos, nu stiu... Este primul loc unde nu îmi este rușine sa vorbesc despre kilogramele mele si despre complexele cauzate de acestea. Citind diverse confesiuni si sfaturi incep sa ma simt înțeleasă... Va multumesc tuturor!

"Nu-mi pasă ce cred ceilalţi despre ceea ce fac, dar îmi pasă foarte mult de ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Asta înseamnă caracter." Theodore Roosevelt